Printre amintiri

Mă gândeam acum câteva zile la cât de mult a evoluat tehnologia asta... Mai ţineţi minte când vă serbaţi zilele de naştere cu toţi copiii de pe stradă şi îl aşteptaţi cu emoţie pe... fotograf? Şi cum eraţi fascinaţi de aparatul lui magic? Şi cum păstraţi la loc de mare cinste cele câteva fotografii? Ca să nu mai discutăm despre faptul că fotografiile color erau foarte rare şi probabil îi costau pe părinţii noştri o mică avere.

Şi iată-ne acum cu hard-disk-uri pline cu poze din vacanţe, de la petreceri, de la facultate, din club.... Sute de TB. Le stocăm undeva şi le dăm uitării. De ţinut minte detalii, nici vorbă. 

În schimb, dacă mă întreabă cineva despre orice poză din copilărie, pot să-i povestesc cu lux de amănunte, minute în şir. Ştiu cum era vremea, cine era cu mine, cu ce eram îmbrăcată, ce am făcut în ziua respectivă şi tot aşa. 

Am o singură fotografie color de atunci şi deşi are mai bine de 25 de ani, mi se pare fascinantă.

Eu şi fratele meu.