Cu acestă ocazie, mi-am amintit următoarea întâmplare.
Acum vreo doi ani lucram la una dintre cele mai mari grădiniţe particulare din zonă. Se întinde pe o suprafaţă imensă, are o mini fermă, pădure şi un spaţiu imens de joacă. Copiii sunt încurajaţi să facă drumeţii şi să petreacă mult timp în aer liber. Şi pentru că aveam astfel de facilităţi, obişnuiam să mergem cu copiii în pădure, să vizităm animalele şi să desfăşurăm tot felul de activităţi, afară, pe pajişte.
Într-o zi, cred că tot prin februarie, am găsit în pădure foarte mulţi ghiocei şi am întrebat-o pe colega mea dacă am voie să iau câţiva (mă gândeam că poate sunt protejaţi).
Ea: Eşti sigură? Poate sunt otrăviţi...
Eu, stupefiată: Ce să fie otrăviţi?
Ea: Florile acelea...
Eu şi mai stupefiată: Nu ştii ce flori sunt ăstea?
Ea: Nu.
Eu: Stai liniştită păpuşe* că nu o să mori.
Dacă în România ghiocelul este poate cea mai iubită floare, "vestitorul primăverii", şi aşa mai departe, în UK el este inexistent. Poate pentru că la ei este o toamnă continuă?
* Unul dintre profesorii mei de limba română, care fusese la bază profesor de limba rusă şi care ne dicta comentariile, obişnuia să zică: păpuşe, mătuşe, găinuşe. Iar când observa zâmbetul din colţul gurii, ne apostrofa imediat: Termină că altfel te trimit la uşe! (un fel de colţ al ruşinii).
Vă imaginaţi discuţiile din pauză, nu?
Ah, miros de primavara... Mama a zis ca si la tara au inflorit si maine ii face cunostinta Marie cu ei. Parca o si vad cum o sa fac nasuc si o sa ii miroase in felul ei. Si sa fiu un ton, si eu ii spune Laviniei "nase" :)) cu tot cu ghilimele...
RăspundețiȘtergereIubesc primăvara... Cred ca şi Măriucăi or să-i placă ghioceii. Şi să îi spui cum se numesc, ca să ştie. :)
RăspundețiȘtergereI-am spus :)) Tocmai i-a adus mami de la tara. S-a uitat lung la ei si abia intr-un final a cerut paharelul in care erau ca sa ii miroase, bineinteles dupa ce ne-a vazut pe toti ca ne tot bagam nasul acolo:))
RăspundețiȘtergere:) Drăguţa de ea. Abia aştept să o văd.
RăspundețiȘtergere