Ca-n cămara bunicii

Toamna aceasta, am fost o gospodină desăvârşită. Dovadă, borcanele cu dulceţuri aşezate soldăţeşte pe rafturile din cămara. Deşi a fost un an experimental, fiind prima dată când prepar gemuri şi dulceţuri, mă declar mulţumită de rezultat: 4 borcane cu dulceaţă de cireşe, 2 borcane cu dulceaţă de mure, 4 borcane cu dulceaţă de căpşune şi 4 borcane cu gem de prune.

Din păcate, tentativa de preparare a murăturilor ţărăneşti a eşuat. :)

Adevăratele valori

În timp ce Nuţi vrea să facă "circuitul roşu" (bine că nu l-a numit roz Chanel) transformându-l pe Ceauşescu în obiectiv turistic, adevăratele obiective turistice se degradează în fiecare zi. Este şi cazul Cetăţii Sucidava situată la mine în cartier şi pe care doar localnicii o promovează.

Dacă ar fi avut englezii un asemenea monument istoric, l-ar fi promovat atât de mult încât ar fi fost unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din lume. Şi nu exagerez cu nimic. Uitaţi ce au reuşit să facă din Stonehenge (după părerea mea nişte pietre puse în cerc, mă rog, cu încărcătură istorică) şi trageţi singuri concluziile.
                                                        
Haideţi să promovăm adevăratele valori!

                                                                                     

Coridorul care duce la „fântâna secretă”.

Romanii au construit un coridor lung de 26 de metri ce coboară până la o adâncime de 18 metri sub pământ, unde se află un izvor de la care se aprovizionau cu apă în timpul atacurilor, fără să fie nevoiţi să iasă din cetate.

                                                                                                                                                                                                                                                                  

Monumentul a fost construit în secolul VI d. Hr., odată cu refacerea fortificaţiei de către împăratul Iustinian.

 Bazilică paleo-creştină (sec. V-VI)

Ruinele bazilicii creştine din secolul al VI-lea se află tot în interiorul cetăţii. În bazilică s-au descoperit şase morminte, inclusiv un schelet păstrat integral ce a fost expus o perioadă în locul descoperirii. Însă a intrat în putrefacţie şi a fost restaurat la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Diverse obiecte descoperite în cetate în timpul săpăturilor arheologice şi care sunt păstrate într-o cameră, aflată la intrarea în curtea cetăţii, care funcţionează pe post de muzeu.

Răcoare

După două săptămâni de caniculă, în care am simţit cu toţii cum este să te topeşti de căldură, ploaia de astăzi a venit ca o binecuvântare. Acum este, în sfârşit, răcoare.

Dragă Veto

Bunicul bunicii soţului meu era un om simplu, ţăran de profesie. În mai 1916 a fost trimis pe front, pentru ţară, pe care a promis să o apere chiar cu preţul vieţii. Şi s-a ţinut de cuvânt.

 

Iată ce îi scria soţiei în 10 mai 1916, la numai 6 zile de la intrarea României în război. 

1916 Mai 10

Veta îţi trimit această carte poştală cu toate cam plecatu necăjitu cu tine care narfi trebuitu să fie aşa că dătul amar e pe mine pă aici de munca mea şi de singurătatea ta. Dar te rog Veto fă ce poţi nu face ce nu poţi ceo rămînea să rămîie până ce viu eu. dacă coseşti luţerna şi e timpu tot ploios so duci mai verde şi so pui în slon la noi şi la tica lui fâşcoci şi boi săi ţii la grajdu să le dai luţernă până viu eu acasă îţi ticnească săţi vezi de muncă câtune ţine nu ştiu până acum. de cheltuială nu mai am că mi sa întîmplatu ceva. dacă vrei să mi scrii şi mie adresa este Rigimentu 70 rezervă Companiea 10 cantonatu Satu sau comuna lereşti Batalionu al 3.

Enoiu Neculaie

22 sept 1916 (probabil)

Adresă Region: Clucereasa

70 Batalionu 3 Companie 10=a

D-nei Veta Naie Ienoiu

judeţu Muscel

comuna Racoviţa

Veta mea şi Ionel al meu scriţim şi mie despre toate. A 3 scrisoare ţam trimis neică cu asta şi nam primitu nimic nici un răspuns. Veta neică şi băiatu meu Ionel puţinele mele rânduri să vă găseacă în sănătatea cea mai mare. că eu sântu sănătos şi toţi fraşi miei lele frusina neică şi nene tudore şi iartăma mama mea că am greşitu rugaţivă la Dumnezeusă vin şi eu acasă naşă naşule şi toată familia Dumneavoastră să vă găsească sănătoşi şi puţinele mele rânduri să vă găsească sănătoşi Veta mea neică şi Ionel al mieu rugaţivă la Dumnezeu să scapu şi eu. Veta neică am primitu tot ce-ai dat lui Vasile. Veta neică în biletu lui văru naie îmi scrii rău în loc sâmi ţii inima mai ruptu de tot de boi nu fi tristă că daca oi scăpa eu fac alţi de locuri dacă nu va lăsa să le culegeţi ori vinde.

Enoiu Neculaie

95 de ani într-o ladă de zestre

Când faci curat în camera cu gutui a bunicii nu te aştepţi să găseşti mare lucru. Poate câteva lucruri roase şi îngălbenite de vreme. Cam asta mă aşteptam şi eu să găsesc, dar se pare că am subestimat camera cu gutui. 

Într-un colţ al camerei, sub nişte preşuri şi ziare vechi am găsit o minunăţie de ladă de zestre, lucrată manual şi moştenită de bunica de la mama ei. Iar înăuntru, într-o poşetă superbă, pe lângă ruj şi o cutiuţă de cremă Nivea, surpriză, corespondenţă din timpul Primului Război Mondial. Cărţi poştale pe care bunicul bunicii le-a trimis în timpul războiului. Cărţi poştale vechi de 95 de ani. Oau!

                                    Trei generaţii într-o fotografie: bunica la vârsta de doi ani, părinţii şi bunica ei.

Desertul de duminică

Dacă vă place ciocolata şi vreţi un desert uşor de preparat, vă recomand negresa cu nuci şi bucăţi de ciocolată. Este gata în maxim 40 de minute şi poate fi servită atât caldă (cu îngheţată) cât şi rece.

Ingrediente:

- 225 gr. zahăr (acesta este gramajul folosit în reţeta originală. Pentru că mi s-a părut foarte dulce, am redus gramajul până la 170 de grame şi este perfect pentru gustul meu. Dacă preferaţi deserturile foarte dulci, puteţi respecta reţeta originală).
- 125 gr. unt
- 2 ouă
- 75 gr. făină (eu folosesc 50 de grame de făină superioară şi 25 de grame de făină pentru biscuiţi. Diferenţa este că făina pentru biscuiţi nu creşte atât de mult. Dacă nu aveţi făină pentru biscuiţi, puteţi folosi numai făină superioară).
- o jumătate de linguriţă de esenţă de rom
- 2 linguri de cacao (dacă vreţi ca negresa să vă iasă cât mai închisă la culoare, puteţi adăuga până la 4 linguri de cacao)
- 100 gr. bucăţi de ciocolată (de preferat ciocolată neagră)
- 100 gr. de nucă

Modul de preparare:

Se încălzeşte cuptorul (cam la 175 de grade).
Se freacă untul cu zahărul, până devine cremos. Se adaugă pe rând ouăle, cacao, esenţa de rom, făina, bucăţile de ciocolată şi nuca.

Se adaugă compoziţia în tavă. Pentru a vă uşura munca, atunci când va trebui să curăţaţi tava, puneţi hârtie de copt pe fundul tăvii.

Puneţi tava la cuptor pentru aproximativ 30 de minute. Ca să fiţi siguri că este coaptă, puteţi folosi oricând metoda bunicii: cu un beţigaş de frigăruie puteţi înţepa prăjitura din loc în loc. Dacă pe beţigaş nu rămâne compoziţie, atunci prăjitura este coaptă. Atenţie, trebuie făcută diferenţa între compoziţia, care se poate lipi pe beţişor şi ciocolata, pe care am pus-o în compoziţie.

Când credeţi că s-a copt, lăsaţi-o să se răcească sau serviţi-o caldă, cu îngheţată.

Poftă bună!

Thea

 

Thea şi Maria sunt prietene. Mamele lor, care mi-au fost colege de clasă, îmi sunt prietene foarte bune. O prietenie, care durează din perioada liceului şi care este transmisă mai departe, următoarei generaţii. 

Ani de liceu

Când eram la grădiniţă vroiam să fiu la şcoală. Când am ajuns la şcoală, am vrut să fiu la liceu.

În 1997, după un examen de admitere extrem de dur, cu probe la sport, desen, muzică şi probele scrise la română şi matematică, am fost admisă la liceu.

După admitere, am fost atât de epuizată, încât am dormit timp de o săptămână. Dar a meritat. A meritat fiecare minut de pregătire şi fiecare week-end ratat.

Au urmat cei mai frumoşi cinci ani din viaţa mea. Cinci ani petrecuţi alături de alte 28 de fete şi doi băieţi, în clasa P1 a liceului pedagogic, Nicolae Titulescu, din Slatina. 

Şi au urmat zile superbe şi zile foarte tensionate, când aşteptam cu sufletul la gură subiectele de la teza la matematică, zile în care nu aveam chef, zile în care aveam extrem de multă energie şi ne gândeam ce prostii să mai facem, zile în care învăţam pe rupte, zile în care trebuia să ne facem foarte bine socotelile, pentru a-i putea scuza pe toţi cei absenţi: doi în practică de zi, doi de serviciu pe şcoală, unul cu proiectul la corectat, doi la cor. Zile, care au trecut extrem de repede, cu bune şi rele.

Când ne certam şi ne supăram unii cu ceilalţi, profesorii ne sfătuiau să ne bucurăm de zilele de liceeni, când se leagă cele mai trainice prietenii. Noi o ţineam pe a noastră: nu ştiu ei, cea mai faină viaţă e la facultate, după care am inceput toţi să tânjim prin anul patru (am fost printre ultimele generaţii care au făcut cinci ani de liceu).
Au avut însă dreptate, prieteniile din liceu au fost cele mai durabile. Şi acum, după aproape zece ani de la terminarea liceului, când mă pregătesc să merg acasă, primul lucru pe care-l fac este să le sun pe fete pentru a stabili ziua întâlnirii, pe care abia o aştept. A devenit un pic mai greu să ne potrivim programul: eu în vacanţă, unele dintre ele la muncă, unele cu bebeluşi, dar facem tot posibilul să ne vedem. Şi am reuşit, cu succes, ca în ultimii ani să ne întâlnim în aceeaşi formulă, cu căţel, cu purcel. Şi este minunat, îmi incarc bateriile pentru încă un an şi aştept cu nerăbdare următoarea dată. 
Vă mulţumesc, fetelor!

Măriuţa

Am I pretty?

Roşu ca macu'

Ţara mea are lanuri mănoase pline cu maci. Aşa cum, numai în Oltenia mea natală, poţi întâlni.

Something blue

După ce am organizat nunta în cele mai mici detalii, mi s-a părut un pic deplasat ca, la nuntă, la un moment dat, mirele să îşi bage capul sub rochia mea de mireasă pentru a scoate celebra jartieră. Şi totul în faţa invitaţilor. Adică mi s-ar părea ok ca acest lucru să se întâmple la o nuntă, la care participă foarte mulţi tineri, dar când la nuntă participă bunicii tăi, prietenii părinţilor, atunci ce este de făcut?

Şi dacă, din superstiţie sau nu, chiar vrei să o porţi, poart-o, dar păstreaz-o doar pentru tine. Poate că sunt de modă veche, dar am preferat sa spun "pass" acestei tradiţii.

La mulţi ani, tată!

O zi frumoasă tatălui meu, care cu fiecare an care trece, întinereşte şi care s-a născut chiar în ziua de Sânziene, sărbătoare ce poartă numele de Drăgaica în Oltenia, Muntenia şi Moldova.

Pentru Dan

Pentru Dan, care de curând a aflat ca va fi tătic. Felicitări!

Dan: "it's the end of the world as we know it! AMR ~ 9 luni..."

Sfârşitul lumii

Că tot am adus vorba de sfârşitul lumii în postul anterior. Ştiu foarte bine că sexul, calamităţile, sângele şi violenţa se vând foarte bine, dar oameni buni, cei care lucraţi în televiziuni şi pe la ziare, o tâmpenie ca asta nu ar trebui niciodată să ajungă ştire.

Şi apropo, unde era bătrânelul când s-a întâmplat nenorocirea din Japonia? Dacă tot se crede clarvăzător sau cum s-o mai autodenumi.

Raluca

Pe 21 mai am sărbătorit sfârşitul lumii şi ziua numelui la o nuntă, care a ţinut ca în poveşti: trei zile şi trei nopţi. Miresică - o fată minunată, cu care m-am împrietenit acum mulţi ani şi cu care m-am înrudit anul trecut. 

O nuntă frumoasă, pregătită în cel mai mic detaliu şi o mireasă frumoasă, frumoasă. Şi foarte fotogenică.

România dodoloaţă. Din când în când.

Astăzi, tatăl unuia dintre copiii din grupa mea, mi-a povestit zece minute despre România (deşi nu ştia că sunt româncă) .  
Cât pe aici să nu prind ziua lui fi-miu, zice el. Unul dintre clienţii mei, pentru care face PR, şi-a deschis lanţul de săli de fitness Pure, în Polonia, Ucraina, Bulgaria şi România, iar săptămâna trecută am fost la Bucureşti. Cel mai mult mi-a plăcut centrul vechi, o arhitectură a clădirilor extraordinară. Şi nişte peisaje minunate. Oricum, Pure va avea succes, pentru că au deschis săli de fitness în mall-uri, o mişcare foarte inteligentă. Am vizitat nişte mall-uri impresionante, cel mai mult mi-a plăcut Afi Palace. Impresionant... 

După ce a terminat de povestit, i-am spus că sunt din România şi i-am sugerat ca data viitoare să viziteze Sighişoara. Mi-a răspuns că data viitoare merge la Constanţa şi dacă are timp, merge la munte.

Auzi, Mazăre? Vezi că vin englezii, care, din păcate, nu ştiu să danseze samba, dar sunt buni la afaceri.

Şi tot azi ar fi trebuit să mă simt cel mai iubit dintre pământeni. Dar pentru că mi-aş fi dorit să merg împreună  cu prietenii, care nu au câştigat nici un bilet, sunt bucuroasă doar pe jumătate. 

Biletul meu, la olimpiada de anul viitor, va fi la handbal. Şi da, am plătit 6 lire pentru livrare.

Congratulations! You have been allocated some of the greatest tickets on earth!

This email is from the London 2012 Ticketing team, confirming that your Olympic Games ticket application has now been processed.

We are delighted to confirm that you have been allocated the following tickets to the London 2012 Olympic Games:

Sport: Handball
Venue: HANDBALL ARENA
Date/Time: 05 AUGUST 2012  09:30
Price category: D
Quantity: 1

Total number of tickets: 1
Total cost of tickets: £20
Total cost of merchandise: £0
Delivery charge: £6
Total amount charged: £26

To plan your travel to your Games event, please read Travel

If you have any questions regarding your Olympic Games ticket application, please use our Frequently asked questions

Please include your Olympic Games ticket reference number, which can be found at the top of this email, in all communications.

We will give full details of your seat location when we send your tickets in summer 2012. For security purposes, your tickets will be billed and delivered to the address you provided in your ticket application. This must be the same address at which your Visa card is registered. If you need to update your address, please contact the London 2012 Ticketing team.

You will be able to apply for remaining tickets on the London 2012 ticketing website from 6:00am on 8 July to 6:00pm on 17 July 2011.

There are still lots of great sports available in the second chance sales window, including Volleyball, Wrestling, Football, Handball and Hockey. Please read Availability for a full list.

The application process for second chance sales has important differences to the application phase which ran from 15 March to 26 April 2011. Please read How to apply for full information.

Hai România!

Bobiţă

Pentru că Theo iubeşte foarte mult animalele, acum vreo trei ani a primit un căţel. În scurt timp au devenit cei mai buni prieteni şi de fiecare dată când vine la buni, Bobiţă este primul care-i sare în braţe.

Theo

Theo are şase ani şi un pic şi anul acesta, în toamnă, merge la şcoală. Îi urez numai note de zece şi să devină "doctor de scos copiii", aşa cum îşi doreşte.

Băutură şi femei

Să fi cumpărat oare Hugh Hefner o parte din podgoriile româneşti? Se pare că da, altfel cum ai putea să găseşti astfel de vinuri în România?

                                                                                                   Playboy - Trăieşte-ţi viaţa!

Locaţie: o pensiune din Câmpulung Muscel

Hai noroc!

Panoramic

Astăzi mi-am făcut prima radiografie dentară panoramică. Şi pot să spun că m-am simţit ca într-un film SF. Iată despre ce este vorba:

Blue Air

Sâmbătă am zburat pentru prima dată cu Blue Air. A fost un zbor excelent, iar viitoarea însoţitoare de bord, Mioara, m-a ajutat să trec peste frica de avion, căpătată anul trecut la întoarcerea din Antigua (la întoarcere, au fost turbulenţe pe tot parcusul celor 10 ore de zbor şi nu-mi doream altceva decît să ajung întreagă acasă).

Şi tot de la Mioara am aflat mai multe despre însoţitorii şi însoţitoarele de bord. Când se înscriu la cursuri, pot opta pentru Tarom sau Blue Air. Şi din câte zicea ea, toţi se înscriu la Tarom şi sunt mai apoi împărţiţi în grupe. Trebuie să înveţe multă geografie şi meteorologie şi fac foarte multe exerciţii în simulatorul de zbor. 

Mioara era sâmbătă în practică şi avea multe emoţii. Îi tremurau mâinile la demonstraţia pentru evacuarea de urgenţă şi i s-a întâmplat ce nu-şi doreşte nici o însoţitoare de zbor să i se întâmple: i s-a blocat centura de siguranţă în timpul demonstraţiei. 

La final, a fost liniştită de Mihai, şeful ei la acel zbor: oricui i se poate întâmpla, chiar şi celor de la Tarom, care zboară cu acelaşi avion şi au acelaşi echipament, numai că biletul e de trei ori mai scump. Şi nu, Mihai nu a vrut niciodată să lucreze pentru Tarom.

Kate vs. Grace

De cum a coborât din maşina care a adus-o la Westminster Abbey, toată lumea s-a grăbit să o compare pe Kate cu Grace Kelly. 

O comparaţie nefericită. Iată şi de ce.

 

Princess Grace (sursa: Google.com)

Grace Kelly a fost originală. 

Britanica Kate s-a grăbit să o copieze: aceeaşi rochie, acelaşi tort, acelaşi buchet. 

Pe Tamisa

Cam asta găseşti pe malurile Tamisei în fiecare seară: linişte.

Castelul Highclere

Despre castelul Highclere am aflat datorită ITV-ului, care a produs Downton Abbey, care, cu peste 9 milioane de privitori pe episod, a devenit una dintre cele mai de succes drame difuzate în Marea Britanie. Succesul a fost atât de mare, încât producătorii au decis continuarea seriei, iar primul episod din seria a doua este aşteptat să apară în toamna acestui an.

 

Highclere este locul unde s-a născut George Edward Stanhope Molyneux Herbert, al cincelea conte de Carnarvon, cel care împreună cu Howard Carter a descoperit, în 1922, mormântul lui Tutankamon. Castelul găzduieşte şi o expoziţie egipteană, unde pot fi admirate unele dintre obiectele vechi de 5000 de ani descoperite de cei doi în Valea Regilor. Expoziţia mai cuprinde printre altele şi replici ale sarcofagului şi mumiei lui Tutankamon.   

Fotografiatul în interiorul castelului este interzis şi spre deosebire de Versailles, unde nimeni nu ţine cont de reguli, în Marea Britanie regulile sunt respectate cu sfinţenie. Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că Highclere este unul dintre cele mai frumoase şi mai bine păstrate castele dintre cele vizitate până acum.

Castelul Highclere: panoul de comandă pentru servitori

                                                                        Castelul Highclere: panoul de comandă pentru servitori

Hristos a înviat!

În ţara în care Paştele înseamnă ouă de ciocolată, eu rămân adepta tradiţiilor româneşti.

Hristos a înviat!

The Art of Siam

Acum două zile, am vizitat pentru a doua oară, The Art of Siam, unul dintre cele mai bune restaurante cu specific Thai din zonă, unde am reîntâlnit aceeaşi atmosferă superbă, aceiaşi angajaţi minunaţi şi aceeaşi mâncare excelentă.

 

The Art of Siam: aperitive pentru două persoane: pacheţele cu fructe de mare, raţă în sos de prune şi pacheţele cu susan.

The Art of Siam: Pla muek kratiem - Caracatiţă înnăbuşită, cu sos de usturoi şi piper

Kop koon krap!