Dragă Veto

Bunicul bunicii soţului meu era un om simplu, ţăran de profesie. În mai 1916 a fost trimis pe front, pentru ţară, pe care a promis să o apere chiar cu preţul vieţii. Şi s-a ţinut de cuvânt.

 

Iată ce îi scria soţiei în 10 mai 1916, la numai 6 zile de la intrarea României în război. 

1916 Mai 10

Veta îţi trimit această carte poştală cu toate cam plecatu necăjitu cu tine care narfi trebuitu să fie aşa că dătul amar e pe mine pă aici de munca mea şi de singurătatea ta. Dar te rog Veto fă ce poţi nu face ce nu poţi ceo rămînea să rămîie până ce viu eu. dacă coseşti luţerna şi e timpu tot ploios so duci mai verde şi so pui în slon la noi şi la tica lui fâşcoci şi boi săi ţii la grajdu să le dai luţernă până viu eu acasă îţi ticnească săţi vezi de muncă câtune ţine nu ştiu până acum. de cheltuială nu mai am că mi sa întîmplatu ceva. dacă vrei să mi scrii şi mie adresa este Rigimentu 70 rezervă Companiea 10 cantonatu Satu sau comuna lereşti Batalionu al 3.

Enoiu Neculaie

22 sept 1916 (probabil)

Adresă Region: Clucereasa

70 Batalionu 3 Companie 10=a

D-nei Veta Naie Ienoiu

judeţu Muscel

comuna Racoviţa

Veta mea şi Ionel al meu scriţim şi mie despre toate. A 3 scrisoare ţam trimis neică cu asta şi nam primitu nimic nici un răspuns. Veta neică şi băiatu meu Ionel puţinele mele rânduri să vă găseacă în sănătatea cea mai mare. că eu sântu sănătos şi toţi fraşi miei lele frusina neică şi nene tudore şi iartăma mama mea că am greşitu rugaţivă la Dumnezeusă vin şi eu acasă naşă naşule şi toată familia Dumneavoastră să vă găsească sănătoşi şi puţinele mele rânduri să vă găsească sănătoşi Veta mea neică şi Ionel al mieu rugaţivă la Dumnezeu să scapu şi eu. Veta neică am primitu tot ce-ai dat lui Vasile. Veta neică în biletu lui văru naie îmi scrii rău în loc sâmi ţii inima mai ruptu de tot de boi nu fi tristă că daca oi scăpa eu fac alţi de locuri dacă nu va lăsa să le culegeţi ori vinde.

Enoiu Neculaie