30 today

Multumesc, mamă! Multumesc, tată! Anii 20 au fost minunaţi. Sper ca anii 30 să fie cel puţin la fel.

Încercări artistice, comestibile

Brioşa, prăjitura favorită a britanicilor. Aici, cu cremă colorată şi margarete din napolitane.

 Mă mir că nu există cupcake day încă. Adică, cum, clătitele să fie sărbătorite de pancake day şi brioşele nu?

 

Ştiu ce-ai făcut astă-vară...

Pentru că în curând vor curge retrospectivele la televizor, m-am gândit să fiu prima care foloseşte cuvântul "retrospectivă" pe anul acesta. Aşadar iată cum s-a derulat, pentru mine, vara care tocmai s-a încheiat.

Am stat cu burta la soare pe malul Tamisei.

Am numărat bărci la ocean.
                                                                                                                                                                        

Am plantat muşcate, ca la mama acasă.

Am intâmpinat flacăra olimpică şi am fluturat steagul românesc în Parcul Olimpic.

M-am întâlnit cu oameni dragi, la revederea de 10 ani şi i-am făcut o vizită fulger Măriucăi.

Am văzut maşini zburătoare.

Şi maşini care pot deveni invizibile într-o secundă.

Mi-am încercat puterile artistice.

Am devenit proprietari şi pe tărâm britanic. Avem casă cu portiţă.

Şi uite aşa s-a încheiat o vară minunată. Marea zugrăveală, însă, continuă.....

Ca-n cămara bunicii

Toamna aceasta, am fost o gospodină desăvârşită. Dovadă, borcanele cu dulceţuri aşezate soldăţeşte pe rafturile din cămara. Deşi a fost un an experimental, fiind prima dată când prepar gemuri şi dulceţuri, mă declar mulţumită de rezultat: 4 borcane cu dulceaţă de cireşe, 2 borcane cu dulceaţă de mure, 4 borcane cu dulceaţă de căpşune şi 4 borcane cu gem de prune.

Din păcate, tentativa de preparare a murăturilor ţărăneşti a eşuat. :)

Adevăratele valori

În timp ce Nuţi vrea să facă "circuitul roşu" (bine că nu l-a numit roz Chanel) transformându-l pe Ceauşescu în obiectiv turistic, adevăratele obiective turistice se degradează în fiecare zi. Este şi cazul Cetăţii Sucidava situată la mine în cartier şi pe care doar localnicii o promovează.

Dacă ar fi avut englezii un asemenea monument istoric, l-ar fi promovat atât de mult încât ar fi fost unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din lume. Şi nu exagerez cu nimic. Uitaţi ce au reuşit să facă din Stonehenge (după părerea mea nişte pietre puse în cerc, mă rog, cu încărcătură istorică) şi trageţi singuri concluziile.
                                                        
Haideţi să promovăm adevăratele valori!

                                                                                     

Coridorul care duce la „fântâna secretă”.

Romanii au construit un coridor lung de 26 de metri ce coboară până la o adâncime de 18 metri sub pământ, unde se află un izvor de la care se aprovizionau cu apă în timpul atacurilor, fără să fie nevoiţi să iasă din cetate.

                                                                                                                                                                                                                                                                  

Monumentul a fost construit în secolul VI d. Hr., odată cu refacerea fortificaţiei de către împăratul Iustinian.

 Bazilică paleo-creştină (sec. V-VI)

Ruinele bazilicii creştine din secolul al VI-lea se află tot în interiorul cetăţii. În bazilică s-au descoperit şase morminte, inclusiv un schelet păstrat integral ce a fost expus o perioadă în locul descoperirii. Însă a intrat în putrefacţie şi a fost restaurat la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Diverse obiecte descoperite în cetate în timpul săpăturilor arheologice şi care sunt păstrate într-o cameră, aflată la intrarea în curtea cetăţii, care funcţionează pe post de muzeu.

Răcoare

După două săptămâni de caniculă, în care am simţit cu toţii cum este să te topeşti de căldură, ploaia de astăzi a venit ca o binecuvântare. Acum este, în sfârşit, răcoare.

Dragă Veto

Bunicul bunicii soţului meu era un om simplu, ţăran de profesie. În mai 1916 a fost trimis pe front, pentru ţară, pe care a promis să o apere chiar cu preţul vieţii. Şi s-a ţinut de cuvânt.

 

Iată ce îi scria soţiei în 10 mai 1916, la numai 6 zile de la intrarea României în război. 

1916 Mai 10

Veta îţi trimit această carte poştală cu toate cam plecatu necăjitu cu tine care narfi trebuitu să fie aşa că dătul amar e pe mine pă aici de munca mea şi de singurătatea ta. Dar te rog Veto fă ce poţi nu face ce nu poţi ceo rămînea să rămîie până ce viu eu. dacă coseşti luţerna şi e timpu tot ploios so duci mai verde şi so pui în slon la noi şi la tica lui fâşcoci şi boi săi ţii la grajdu să le dai luţernă până viu eu acasă îţi ticnească săţi vezi de muncă câtune ţine nu ştiu până acum. de cheltuială nu mai am că mi sa întîmplatu ceva. dacă vrei să mi scrii şi mie adresa este Rigimentu 70 rezervă Companiea 10 cantonatu Satu sau comuna lereşti Batalionu al 3.

Enoiu Neculaie

22 sept 1916 (probabil)

Adresă Region: Clucereasa

70 Batalionu 3 Companie 10=a

D-nei Veta Naie Ienoiu

judeţu Muscel

comuna Racoviţa

Veta mea şi Ionel al meu scriţim şi mie despre toate. A 3 scrisoare ţam trimis neică cu asta şi nam primitu nimic nici un răspuns. Veta neică şi băiatu meu Ionel puţinele mele rânduri să vă găseacă în sănătatea cea mai mare. că eu sântu sănătos şi toţi fraşi miei lele frusina neică şi nene tudore şi iartăma mama mea că am greşitu rugaţivă la Dumnezeusă vin şi eu acasă naşă naşule şi toată familia Dumneavoastră să vă găsească sănătoşi şi puţinele mele rânduri să vă găsească sănătoşi Veta mea neică şi Ionel al mieu rugaţivă la Dumnezeu să scapu şi eu. Veta neică am primitu tot ce-ai dat lui Vasile. Veta neică în biletu lui văru naie îmi scrii rău în loc sâmi ţii inima mai ruptu de tot de boi nu fi tristă că daca oi scăpa eu fac alţi de locuri dacă nu va lăsa să le culegeţi ori vinde.

Enoiu Neculaie